Fantezia ca mecanism de apărare

Atunci când viața este neplăcută sau tulburătoare, oamenii folosesc adesea fantezia pentru a scăpa de realitate. Fantezia este unul dintre mecanismele de apărare sau de coping pe care creierul le poate folosi pentru a scăpa de realitate.

Ce este un mecanism de apărare?

Atunci când aveți emoții sau impulsuri dificile, căutați adesea modalități de a face față acestor sentimente nedorite. Spre deosebire de strategiile conștiente pe care le folosim pentru a face față stresului cotidian, aceste mecanisme de apărare funcționează la un nivel complet inconștient. Ele reprezintă o modalitate prin care mintea dumneavoastră încearcă în mod inconștient să vă reducă anxietatea și să restabilească echilibrul emoțional.

Sigmund Freud a fost primul care a vorbit despre mecanismele psihologice de apărare împotriva anxietății și stresului, iar Anna Freud a fost prima care a definit mecanismele de apărare. Cu toate acestea, după această definiție inițială, cercetătorii au continuat să caute alte posibile mecanisme de apărare. Unul dintre acestea este fantezia.

Cum funcționează imaginația ca mecanism de apărare?

Imaginația vă ajută să găsiți alternative la situațiile care vă nemulțumesc. De exemplu, vă puteți imagina câștigând la loterie, participând la o reuniune de clasă în care toți ceilalți stau mai prost decât dumneavoastră, vedeta pop preferată vă cere în căsătorie sau câștigând o dispută cu mama dumneavoastră sau cu șeful enervant. Acest tip de fantezie este normal și, într-o anumită măsură, sănătos.

Fantezia este folosită ca mecanism de apărare în sute de moduri diferite, de la visarea cu ochii deschiși la citirea unui roman. Vă puteți pierde în literatură, muzică, televiziune, cinema, internet, social media, dramă și teatru, jocuri, vizionarea de filme porno sau cosplay. Astfel de activități ne permit să evadăm din problemele sau grijile noastre reale.

Cu toate acestea, dacă fanteziile vă domină viața, acestea vă pot face să pierdeți contactul cu realitatea și să nu vă implicați în acțiuni care vă pot îmbunătăți cu adevărat viața. Evitați problemele imaginându-vă că ele nu există sau distanțându-vă de realitate. Dacă utilizați în mod regulat fantezia ca mecanism de apărare, aceasta poate deveni chiar dependentă și compulsivă, făcând dificilă renunțarea la ea.

Acțiunile asociate cu alte mecanisme de apărare, cum ar fi unele dependențe sau disocierea și depersonalizarea, au, de asemenea, elemente de fantezie.

Fantezia ca trăsătură sau tulburare de personalitate

Personalitate imaginativă

O personalitate predispusă la fantezie (FPP) este o trăsătură de personalitate în care o persoană trăiește într-o lume fantastică pe tot parcursul vieții și este intens preocupată de aceasta. O persoană care suferă de această afecțiune are dificultăți în a distinge între fantezie și realitate și poate avea halucinații și simptome psihosomatice.

Simptomele sunt:

• Având prieteni imaginari în copilărie
• de multe ori fantezie ca un copil
• au o identitate fantastică
• să experimenteze senzații imaginare ca fiind reale
• percepții senzoriale vii

Și, un pic mai ezoteric:

• ușor de hipnotizat
• Satisfacție sexuală fără stimulare fizică

Psihologii americani Sheryl C. Wilson și Theodore X. Barber au descoperit FPP în jurul anului 1981 și au afirmat că acesta se aplică la aproximativ 4% din populație.

Visarea cu ochii deschiși maladaptivă (sindromul visătorului cu ochii deschiși)

Visarea cu ochii deschiși maladaptivă sau sindromul visării cu ochii deschiși este o tulburare psihiatrică descrisă de profesorul Eliezer Somer de la Universitatea din Haifa, Israel. Această tulburare duce la visarea intensă cu ochii deschiși care distrage atenția unei persoane de la viața sa reală. Persoanele care suferă de acest tip patologic de visare cu ochii deschiși sau fantezie excesivă își asumă roluri și personaje în scenarii imaginate de ele însele.

Simptomele sunt:

• vise cu ochii deschiși extrem de vii, cu propriile personaje, decoruri, intrigi și alte caracteristici detaliate, asemănătoare poveștilor.
• Visele cu ochii deschiși care sunt declanșate de evenimente reale
• Dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice
• Probleme de somn pe timp de noapte
• o dorință copleșitoare de a continua să visezi
• Efectuarea de mișcări repetitive în timpul visării cu ochii deschiși
• Efectuarea de expresii faciale în timp ce visezi
• Să șoptească și să vorbească în timp ce visează cu ochii deschiși
• Visarea cu ochii deschiși pe perioade lungi de timp (de la câteva minute la câteva ore)

Persoanele care suferă de visare cu ochii deschiși excesivă sunt conștiente că scenariile și personajele din fanteziile lor nu sunt reale și au capacitatea de a determina ce este real – acest lucru le deosebește de persoanele care suferă de schizofrenie.

Fantezia ca parte a unei tulburări

Fantezia în traumă

Fantezia poate fi o modalitate de a părăsi mental sau emoțional o situație traumatizantă (distanțare) prin plasarea într-o lume sau într-un scenariu fantastic. Acest lucru vă ajută să vă amorțiți și să atenuați durerea și furia actuală.

Există, de asemenea, un model fantezist (FM) al disocierii, care afirmă că disocierea nu este cauzată de traumă, ci că persoanele predispuse la disociere folosesc adesea fantezia ca mecanism de apărare. Cu toate acestea, acest model este controversat.

Fantezii autiste

Fantezia ca mecanism de apărare este uneori denumită și fantezie autistă, atunci când fantezia are rolul de a înlocui relațiile sociale. Această funcție a fanteziei poate apărea nu numai în tulburările din spectrul autist, ci și în tulburarea de anxietate socială sau alexitimie, de exemplu.

Cineva care este agresat în mod repetat la școală, de exemplu, se poate retrage într-o lume fantastică bazată pe filmul său preferat. Își petrece tot timpul în această lume fantastică și, ca urmare, își pierde prieteniile. De asemenea, performanțele lor școlare pot avea de suferit.

Fantezie schizoidă

Fantezia ca mecanism de apărare este denumită uneori fantezie schizoidă atunci când fantezia este folosită pentru a evita situațiile neplăcute. Acest mecanism de apărare apare adesea la copii sau poate apărea mai târziu în dezvoltarea unei tulburări de personalitate schizoidă.

Persoanele cu tulburare de personalitate schizoidă au o imaginație bogată în care se retrag adesea. De asemenea, ei au adesea relații fanteziste elaborate, mai degrabă decât relații reale. În fanteziile lor, au control total asupra a ceea ce se întâmplă, ceea ce face ca relațiile fantastice să fie mai sigure. Unele persoane cu tulburare de personalitate schizoidă creează lumi fantastice atât de intense și elaborate încât devin scriitori celebri.

Fantezia și psihoza

Persoanele cu schizofrenie nu pot face distincția între realitate și fantezie. Prin urmare, se consideră că visele cu ochii deschiși și fanteziile sunt factori importanți în apariția și menținerea psihozei halucinatorii.

Cu toate acestea, rezultatele mai multor studii nu pot susține ideea că pacienții psihotici visează cu ochii deschiși deosebit de frecvent sau de viu. Mai degrabă, pacienții psihotici tind să inhibe aspecte ale fanteziei normale.

Fantezie cu alte tulburări

• Într-un studiu cu pacienți deprimați, un stil fantezist negativ a fost asociat cu depresia clinică.
• Tulburările de somn au fost, de asemenea, legate de un stil fantezist negativ.
• Visarea cu ochii deschiși extremă sau nepotrivită apare în ADHD și în tulburarea obsesiv-compulsivă.

Alte forme de fantezie ca mecanism de coping

Legătură fantastică sau legătură fantastică

Potrivit lui Robert Firestone, o formă specială de fantezie ca mecanism de apărare este legătura fantezistă. Aceasta descrie iluzia că, în copilărie, ați fuzionat cu părintele sau persoana care vă îngrijea, de obicei mama, atunci când părinții nu erau disponibili sau nu vă satisfăceau nevoile. Mai târziu în viață, acest atașament fantezist creează o iluzie a iubirii care împiedică contactul emoțional real cu o altă persoană.

Toți oamenii tind să formeze legături imaginare cu alte persoane, în diferite grade. Mulți oameni se tem de intimitate și, în același timp, se tem să fie singuri. O conexiune imaginară vă permite să mențineți o anumită distanță emoțională, ameliorând în același timp singurătatea, dar această conexiune reduce șansele de succes într-o relație.