Divizarea este un mecanism de apărare prin care vezi ceva, pe cineva sau pe tine însuți ca fiind “numai bun” sau “numai rău“. O persoană care se separă vede lumea în termeni de alb sau negru, totul sau nimic. Este o incapacitate de a integra aspectele pozitive și negative într-un întreg; adesea idealizați și devalorizați alternativ ceva sau pe cineva.
Divizarea poate distruge relațiile și poate duce la un comportament intens și autodistructiv. Atunci când folosiți separarea ca mecanism de apărare, aveți tendința de a clasifica oamenii sau evenimentele în termeni absoluți, fără cale de mijloc sau nuanțe. Ceea ce face separarea și mai confuză este faptul că convingerile tale pot părea uneori de fier și neschimbătoare sau se pot inversa complet de la un moment la altul.
Ce este un mecanism de apărare?
Atunci când aveți emoții sau impulsuri dificile, căutați adesea modalități de a face față acestor sentimente nedorite. Spre deosebire de strategiile conștiente pe care le folosim pentru a face față stresului zilnic, aceste mecanisme de apărare funcționează la un nivel complet inconștient. Ele reprezintă o modalitate prin care mintea dumneavoastră încearcă în mod inconștient să vă reducă anxietatea și să restabilească echilibrul emoțional.
Sigmund Freud a fost primul care a vorbit despre mecanismele psihologice de apărare împotriva anxietății și stresului, iar Anna Freud a fost prima care a definit mecanismele de apărare. Cu toate acestea, după această definiție inițială, cercetătorii au continuat să caute alte posibile mecanisme de apărare. Unul dintre acestea este scindarea.
Cum funcționează separarea sau separarea ca mecanism de apărare?
Divizarea este o încercare inconștientă de a-ți proteja ego-ul și de a evita anxietatea, considerând lucrurile ca fiind totul sau nimic. Prin divizare, puteți uita sau renunța cu ușurință la lucrurile pe care le considerați “rele“ și puteți accepta lucruri pe care le considerați “bune”, chiar dacă acestea sunt dăunătoare sau riscante.
Despărțirea este adesea o reacție la teama de respingere, abandon sau alte posibile traume emoționale. Este o reacție comună și adesea un strat inconștient de protecție pentru a nu vă simți răniți, respinși sau abandonați.
Puteți avea sentimente extrem de pozitive sau extrem de negative:
- tu
- Obiecte
- Convingeri
- alte persoane
- Situații
Divizarea în diferite tulburări mintale
Divizarea apare la multe persoane în timpul copilăriei sau adolescenței, dar este considerată temporară. Dacă obiceiul cognitiv de a diviza persistă la vârsta adultă, acesta face adesea parte dintr-o traumă. În unele cazuri, se transformă într-o tulburare de personalitate. Aceasta implică, de asemenea, utilizarea altor mecanisme de apărare conexe, cum ar fi idealizarea și devalorizarea.
Despărțirea de sine: Tulburarea disociativă de identitate (DIS)
Atunci când vă separați, vă percepeți partea nedorită ca pe o parte deranjantă pe care doriți să o tăiați sau să o separați. Aceasta provine adesea dintr-o traumă din copilăria timpurie și poate fi în detrimentul integrității caracterului tău, al energiei tale mentale și, uneori, al unei părți semnificative a memoriei tale. Este posibil să pierdeți legătura dintre persoanele sau vârstele voastre. O combinație de autodespărțire și disociere poate duce la tulburarea disociativă de identitate (DIS).
Tulburarea disociativă de identitate (DIS) se caracterizează, printre altele, prin prezența a două sau mai multe personalități sau alterități și schimbări de identitate; schimbarea de alteritate asigură faptul că persoana își amintește doar lucrurile pe care această personalitate le-a trăit.
“Cum devin Tim?” se referă la traiul cu tulburarea disociativă de identitate (DIS). O tulburare în care mai multe părți ale personalității pot prelua complet controlul asupra gândurilor și acțiunilor.
Separarea de ceilalți: Trauma și tulburarea de personalitate borderline (BPD)
Persoanele care se despart au sentimente diferite față de ceilalți. Ele manifestă furie extremă, alternând cu veselie. Acest lucru provine adesea din încercarea de a face față sentimentelor extrem de contradictorii față de părinți sau îngrijitori. Este dificil pentru un copil să se confrunte cu două sentimente diametral opuse. Separarea de ceilalți este frecventă în traumele din copilăria timpurie și poate duce, printre altele, la tulburarea de personalitate borderline (BPD).
Scindarea este o formă frecventă de adaptare a persoanelor cu tulburare de personalitate borderline (BPD). Unul dintre criteriile DSM pentru această tulburare descrie chiar în mod direct separarea: “Un model de relații interpersonale instabile și intense, caracterizat prin alternanța dintre idealizarea extremă și devalorizare”. Deși acesta este un criteriu DSM, nu înseamnă că toate persoanele cu tulburare de personalitate borderline se separă. De asemenea, nu înseamnă că toți cei care se separă au o tulburare borderline.
Scindarea în tulburarea narcisistă de personalitate
Persoanele cu tulburări narcisiste de personalitate (NPS) utilizează, de asemenea, scindarea. Aceasta este, de asemenea, o formă de scindare în trauma din copilăria timpurie. Persoanele care îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru NPS utilizează scindarea ca un mecanism central de apărare. Adesea, acestea se văd pe ele însele ca fiind pur bune sau admirabile, iar pe ceilalți care nu se conformează voinței sau valorilor lor ca fiind complet răi sau disprețuitori.
Divizarea în depresie
În depresie, gândirea excesivă “totul sau nimic” poate crea un ciclu care se autoîntărește. Gândurile tipice “totul sau nimic” sunt:
- Eforturile mele sunt fie un succes, fie un eșec
- Ceilalți oameni sunt fie foarte buni, fie foarte răi.
- Sunt fie foarte bun, fie foarte rău.
- Dacă nu sunteți pentru noi, sunteți împotriva noastră.
Exemple de divizare sau de separare
- Spun lucruri dureroase: Spun ceva rău pentru a-mi exprima durerea. Apoi îmi cer rapid scuze și îi cer celeilalte persoane să rămână.
- Distanțarea emoțională: mă simt atât de rănit încât răspund nepoliticos sau ignor pe cineva.
- Analizez totul prea mult: Gândesc prea mult și văd probleme peste tot, chiar și atunci când nu există. Deseori explic lucrurile de mai multe ori pentru că am impresia că nimeni nu mă înțelege.
- Ignor oamenii: Dacă nu-mi mai place cineva, nu mai vorbesc cu acea persoană și mă prefac că nu există.
- Vă deranjez: Devin tăcut și mă retrag pentru că mi-e teamă să nu spun ceva ce aș putea regreta.
- Să mă enervez pentru lucruri mărunte: Când sunt foarte furios, transform un țânțar într-un elefant.
- Blocarea persoanelor pe rețelele sociale: Brusc, nu mai vreau să văd sau să vorbesc cu cineva care era foarte important pentru mine. Șterg această persoană de pe rețelele de socializare până când mă simt din nou diferit.
- Anularea planurilor: îndepărtez oamenii și anulez întâlniri, dar îi regăsesc mai târziu pentru a le spune cât de importanți sunt pentru mine.
- Trag concluzii ciudate: Trag repede concluzii ciudate, de exemplu, cred că cineva nu mă mai place pentru că nu îmi răspunde rapid.
- Mă simt izolată fizic: Dacă nu-mi mai place cineva, nu vreau să se apropie de mine sau să mă atingă.

Cât durează o împărțire?
Scindarea apare adesea ciclic și foarte brusc. O persoană care se separă poate vedea lumea în toată complexitatea ei. Dar adesea își schimbă sentimentele de la bine la rău.
Poate dura zile, săptămâni, luni sau chiar ani pentru ca un episod de dezbinare să se întoarcă.
Ce poate declanșa o ciupercă de fisiune?
O ruptură este de obicei declanșată de un eveniment care vă face să adoptați poziții emoționale extreme. Aceste evenimente pot fi relativ obișnuite, cum ar fi o călătorie de afaceri sau o ceartă cu cineva. Dar adesea evenimentele declanșatoare sunt mici despărțiri care vă sunt aproape de inimă și care vă alimentează teama de abandon.
Simptomele unei despărțiri distructive
Despicarea poate deveni severă sau distructivă dacă este însoțită de alte simptome, cum ar fi
- Să acționeze (să acționeze fără a lua în considerare consecințele)
- Evitarea (ignorarea conștientă a unui fapt sau a unei realități)
- Hipocondria emoțională (încercarea de a-i face pe ceilalți să înțeleagă cât de mult suferi emoțional)
- Sentimentul de superioritate (convingerea că sunteți superior în inteligență sau putere)
- Agresiunea pasivă (o exprimare indirectă a ostilității)
- Proiecția (atribuirea propriei emoții nedorite unei alte persoane)
- Identificarea proiectivă (negarea propriilor sentimente, proiectarea lor asupra altei persoane și apoi comportamentul față de acea persoană, forțând-o să reacționeze la tine cu sentimentele pe care le-ai proiectat asupra ei)
Cum afectează separarea relațiile?
O despărțire duce adesea la un comportament extrem – și uneori distructiv – și la tulburări personale în cadrul relației. Persoanele care se despart raportează adesea relații intense și instabile. Cineva care este un prieten într-o zi poate fi un dușman în ziua următoare.
Persoanele care se despart sunt adesea văzute ca fiind prea dramatice sau surescitate. Un astfel de comportament poate fi stresant pentru cei din jurul lor.
Unele caracteristici ale relației sunt:
- Dificultăți în a avea încredere în ceilalți
- Teama irațională de intențiile celorlalți
- întrerupe rapid comunicarea cu cineva despre care crede că în cele din urmă îl va dezamăgi
- Schimbarea rapidă a sentimentelor față de o persoană, de la apropiere intensă și dragoste (idealizare) la aversiune intensă și furie (devalorizare)
- Intră rapid în relații intime fizice și/sau emoționale
Tratament pentru divizare
Divizarea este un mecanism de apărare dezvoltat de obicei de persoanele care au suferit traume timpurii în viață, cum ar fi abuzul și abandonul. Tratamentul pe termen lung implică dezvoltarea unor mecanisme de coping care să vă îmbunătățească perspectiva asupra evenimentelor din viața dumneavoastră. Reducerea anxietății poate fi, de asemenea, de ajutor.
Dacă aveți nevoie de ajutor pentru a face față unei situații litigioase, puteți face următoarele:
- Calmați-vă respirația. Un atac de anxietate este adesea însoțit de episoade de deconectare. Respirațiile lungi și profunde vă pot ajuta să vă calmați și să împiedicați sentimentele extreme să preia controlul.
- Concentrează-te pe toate simțurile tale. Conectarea la ceea ce se întâmplă în jurul dvs. într-un anumit moment poate fi o modalitate excelentă de a vă distrage atenția de la sentimentele extreme și de a vă ajuta să vă descurcați mai bine cu ceea ce se întâmplă în jurul dvs. Ce puteți mirosi, gusta, atinge, auzi și vedea într-un moment dat?
- Căutați ajutor. Dacă vă dați seama că treceți printr-o despărțire, ar trebui să căutați ajutor psihologic. Psihologul poate să vă liniștească și să vă ajute să treceți peste despărțire în timp ce aceasta este încă în desfășurare.
Cum să vă descurcați cu o persoană iubită care se separă
Nu există un răspuns simplu la cum să te descurci cu o persoană iubită care se desparte. Cu toate acestea, există câteva principii directoare care vă pot ajuta:
- Fiți empatic. Amintiți-vă că divizarea extremă este adesea parte a unei tulburări. Chiar dacă anumite acțiuni par intenționate și manipulative, persoana iubită nu o face pentru a se satisface. Este un mecanism de apărare pe care îl folosește atunci când se simte lipsită de apărare.
- Aflați cât de multe puteți despre tulburarea persoanei iubite. Este ușor să te simți ofensat de comportamentul cald și rece al unei persoane cu traume sau tulburări de personalitate. Dar cu cât știți mai multe despre tulburare și despre modul în care aceasta afectează comportamentul, cu atât veți înțelege mai bine comportamentul persoanei iubite.
- Cunoașteți factorii declanșatori ai persoanei iubite. Adesea, aceleași evenimente sunt declanșatoare din nou și din nou. Dacă cunoașteți factorii declanșatori ai persoanei iubite, o faceți conștientă de aceștia și o ajutați să evite sau să facă față acestor factori declanșatori, puteți preveni un ciclu de despărțire.
- Încurajați și susțineți tratamentul. Cu ajutorul tratamentului, persoana iubită poate trăi o viață mai bună. Încurajați-o să înceapă sau să continue tratamentul și aflați tot ce puteți despre ceea prin ce trece. Dacă este necesar, luați parte la terapie împreună cu persoana iubită.
- Reamintiți-i persoanei iubite că vă pasă de ea. Persoanele care se despart se tem adesea să nu fie respinse sau abandonate. Faptul de a ști că cineva ține la tine ajută adesea la reducerea comportamentului de despărțire.
- Mențineți comunicarea. Discutarea unei situații imediat ce apare vă permite să izolați evenimentul, în loc să suprapuneți o situație peste alta. Lipsa comunicării nu va face decât să alimenteze teama de respingere a persoanei iubite.
- Stabiliți limite. Dacă această limită este depășită vreodată, explicați de ce vă retrageți și încercați să faceți acest lucru într-un mod imparțial. Dacă nu vă simțiți capabil să vă ajutați persoana iubită să facă față episoadelor de despărțire, fiți sincer. Spuneți-i când ar trebui să caute ajutor profesional.
- Aveți grijă de dumneavoastră. Aceasta poate include găsirea unui terapeut care să vă ajute să vă reconciliați propriile nevoi cu cele ale persoanei iubite.
- Încercați să vă controlați reacția. Dacă persoana iubită are un comportament borderline sau este traumatizată, amintiți-vă că vă puteți controla mai bine temperamentul. Țipând sau reacționând într-un mod ostil nu veți face decât să înrăutățiți situația.
Este posibil să existe momente în care trebuie să luați măsuri mai drastice. Dacă relația vă afectează familia, locul de muncă și bunăstarea, este posibil să vă confruntați cu realitatea că relația nu mai poate continua. Deși aceasta este o decizie incredibil de dureroasă pentru toți cei implicați, în unele cazuri poate fi cea mai sănătoasă.
Concluzie
Persoanele care se separă în situații de anxietate formează caracterizări extreme despre ele însele, ceilalți, obiecte, convingeri și situații. Scindarea contribuie la relații instabile și la experiențe emoționale intense.
Deși poate fi dificil uneori, este posibil să vă confruntați cu simptomele de separare. Ajutorul profesional vă poate ajuta să vă descurcați cu ciclurile de separare.
Când vă despărțiți, să știți că nu sunteți singur și că gândurile voastre nu vă definesc. Despărțirea este o parte foarte reală și normală a vieții pentru multe persoane care suferă de traume, probleme borderline sau de sănătate mintală.
Sfaturi pentru cărți
O încuietoare goală
“Teama de a pierde aprobarea părinților devine în cele din urmă atât de mare încât copilul alege singura opțiune pe care o poate vedea: Se descotorosește de propria personalitate. Acest pas separă emoțiile de minte. Ele devin două entități separate”.
Laura Dijksman Hurt își descrie propriul castel gol. Ea face o retrospectivă a procesului ei de depășire a borderline-ului. Pentru a ghida cititorul prin vindecarea ei, ea expune mai întâi simptomele și conceptele care ajută la înțelegerea exactă a ceea ce poate însemna borderline. Capitolele sunt scurte și dulci: Atașamentul, Goliciunea, Cum se dezvoltă borderline-ul, Furia, Efectele, Aducerea simptomelor acasă, Vindecarea mea și Ghid pentru rude.
Resurse
- Fertuck EA, Fischer S, Beeney J. Cunoașterea socială și tulburarea de personalitate borderline: constatări privind împărțirea și afectarea încrederii. Psychiatr Clin North Am. 2018; 41(4): 613-632 doi: 10.1016/j.psc.2018.07.003
- Biskin RS, Paris J. Diagnosticarea tulburării de personalitate borderline. CMAJ. 2012;184(16):1789–1794. doi:10.1503/cmaj.090618
- Institutul Național de Sănătate Mintală, Tulburarea de personalitate borderline.
- Tulburarea de personalitate borderline. (2017). nimh.nih.gov/health/topics/borderline-personality-disorder/index.shtml
- Tulburarea de personalitate borderline. (2017). nami.org/Learn-More/Mental-Health-Conditions/Borderline-Personality-Disorder
- Personalul Clinicii Mayo. (2019). Tulburarea de personalitate borderline. mayoclinic.org/diseases-conditions/borderline-personality-disorder/symptoms-causes/syc-20370237
- Oldham JM, et al (2010). Ghid de practică pentru tratamentul pacienților cu tulburare de personalitate borderline psychiatryonline.org/pb/assets/raw/sitewide/practice_guidelines/guidelines/bpd.pdf
- Sansone RA, et al. (2013). Răspunsurile clinicienilor din domeniul sănătății mintale la pacienții cu tulburare de personalitate borderline. ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3719460/
- Carser, D. (1979). “Mecanismul de apărare al divizării: Originile dezvoltării, efectele asupra personalului, recomandări pentru îngrijirea medicală”. Journal of Psychiatric Nursing and Mental Health Services. 17 (3): 21-8. doi:10.3928/0279-3695-19790301-04. PMID 224184.
- Rubens, R. L. (1996). “Originile unice ale teoriilor lui Fairbairn”. Psychoanalytic Dialogues: The International Journal of Relational Perspectives. 6 (3): 413-435. doi:10.1080/10481889609539128.
- Gabbard, Glen O.; Litowitz, Bonnie E.; Williams, Paul, eds. (2011). Textbook of Psychoanalysis (2nd ed.). American Psychiatric Pub. p. 96. ISBN 978-1-58562-410-2.
- Scaife, Joyce (2012) Deciding Children’s Futures. Londra, Regatul Unit: Routledge. p. 249. ISBN978-0415596343.
- Gould, J. R.; Prentice, N. M.; Ainslie, R. C. (1996). “Indicele de divizare: construcția unei scale de măsurare a mecanismului de apărare al divizării”, Jurnalul de evaluare a personalității. 66 (2): 414-430.
- Ce este tulburarea de personalitate Borderline – Scindarea”.
- Mary C. Zanarini; Jolie L. Weingeroff & Frances R. Frankenburg (aprilie 2009). “Mecanisme de apărare asociate cu tulburarea de personalitate borderline”, J Pers Disord. 23 (2): 113-121. doi:10.1521/pedi.2009.23.2.113. PMC 3203733. PMID 19379090.
- Siegel, J. P.; Linehan, M. (1993) [1992], Repairing Intimacy.
- Jacobs, B. (2004) Missing or empty.
- Siegel, J. (2010), Missing or empty.
- “Ce este tulburarea de personalitate borderline?”. Borderline Personality Disorder Resource Centre at New York-Presbyterian Hospital.
- “Criterii de diagnostic pentru 301.83 Tulburarea de personalitate borderline”, DSM IV – TR.
- Siegel, J. P. (2006). “Divizarea diadică în tulburările relaționale ale partenerului”, Jurnalul de psihologie a familiei. 20 (3): 418-422.
- Abdennur. Principiul narcisist al echivalenței. pp. 88a-89.
- Gilbert. pp. 63, 98. lipsă sau gol
- Janet, Pierre (1899). de l’Automatisme Psychologique. p. 317.
- Moran, Dermot; Parker, Rodney K. B. (eds.), Studia Phaenomenologica: Vol. XV / 2015 – Fenomenologia timpurie. Zeta Booksa. p. 234.
- Bleuler, Eugen (1908). “Prognosticul grupului Dementia Praecox – Schizofrenia”, Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie (în germană). 65: 436-434.
- Freud, Sigmund (1995). five Lectures on Psycho-Analysis. Londra. p. 25.
- Laplanche, Jean; Pontalis, Jean-Bertrand (1988) [1973], “Scindarea Eului (pp. 427-9),” The Language of Psycho-analysis (reeditare, ed. revizuită). Londra: Karnac Books.ISBN978-0-946-43949-2.
- Freud, Sigmund (1995). five Lectures on Psycho-Analysis. Londra. p. 33.
- Freud, Sigmund (1987). on Metapsychology. Middlesex. pp. 53-54.
- Freud, Sigmund (1987). on Psychopathology. Middlesex. p. 217.
- Richards, Angela. “Nota editorului”, Metapsychology: 460.
- Young-Bruehl, E. (2008), Anna Freud. p. 322.
- Fenichel, Neurosis. p. 157.
- Freud, Sigmund (1991). Case Histories II. Londra. p. 119.
- Fenichel, Neurosis. p. 158.
- Laplanche, Jean; Pontalis, Jean-Bertrand (1973), Splitting of the Object. p. 430.
- Bokanowski, T.; Lewkowicz, S. (2009). on Freud’s “Splitting of the ego in the process of defence”. Londra. p. x.
- Appignanesi, Richard, ed. (2006), Introducing Melanie Klein. Cambridge. p. 173.
- Skynner, Robin; Cleese, John (1994). families and how to survive them. Londra. p. 98.
- Appignanesi. minor. p. 123.
- Appignanesi. minor. p. 131.
- Skinner, Families. p. 98.
- Appignanesi. minor. p. 125.
- Haolmes, Paul (1992), The inner world outside. p. 117. ….
. ego-ul este incapabil să scindeze obiectul – intern sau extern – fără ca o scindare corespunzătoare să aibă loc în interiorul ego-ului.
- Quinodoz, Jean-Michel (2005). Reading Freud. Londra. p. 252.
- Hinshelwood, Robert, Reading Freud. p. 252. …
. o scindare coerentă în obiect, o scindare coerentă în ego, o fragmentare a obiectului și o fragmentare a egoului.
- Mitchell, Stephen (1995) Freud and Beyond: A History of Modern Psychoanalytic Thought. New York: Basic Books.ISBN978-0-465-01405-7.
- Kernberg, Otto F. (1990), Borderline Conditions and Pathological Narcissism. London. p. 165.
- Kernberg, Borderline. p. 29.
- Brinich, Paul; Shelley, Christopher (2002). The Self and Personality Structure. Buckingham. p. 51.
- Brinich, Self. p. 51.
- Kohut, H. (1971), The Analysis of the Self. p. 79.
- Fenichel, O. (1946), The Psychoanalytic Theory of Neurosis. p. 145.
- Kohut, H. (1971), The Analysis of the Self (Analiza sinelui). pp. 177, 185.
- Fenichel, Neurosis. p. 570.
- Rycroft, Charles (1995). a Critical Dictionary of Psychoanalysis. Londra. p. 174.